Lichen de Piatră

Lichenul de piatră

face parte din clasa Ascomycetes, familia Parmeliaceae, fiind o plantă lipsită de rădăcină, tulpină şi frunze. Corpul său este un tal în formă de tufă mică, care are lobii divizaţi în două, răsuciţi şi tiviţi pe margine cu cili groşi şi rigizi. Culoarea variază de la verde-cenuşiu până la brun-negru pe faţa superioară, fiind albicioasă pe partea inferioară şi roşiatică la locul în care se prinde de sol. El poate supravieţui în medii prea dure pentru plantele superioare, cu condiţia ca umiditatea să fie suficient de mare şi temperatura suficient de scăzută, fiind dependent de umiditatea aerului în mai mare măsură decât cea a solului, astfel încât, poate tolera soluri nisipoase, neprimitoare, în zone de mare altitudine. Creşte pe stâncile şi platourile din zona alpină şi subalpină, în majoritatea ţărilor nordice, precum şi la noi în ţară. Se mai numeşte muşchi creţ, muşchi de munte, muşchi de piatră, lichen de Islanda.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ:

mucilagii, poliholozide hidrosolubile (lichenină şi izolichenină), acizi lichenici (cetraric, protocetraric, protolichenstearic, usnic), fridelină, ulei volatil, iod, vitamine (A şi B), etc.

Actiuni CEAI LICHENI DE PIATRA:

expectorant, antitusiv, emolient, antiinflamator, posedă proprietăţi antibiotice mai ales faţă de Mycobacterium tuberculosis, stimulent al secreţiilor biliare şi pancreatice, stomahic, pansament gastric, antiemetic, antitumoral, stimulează pofta de mâncare.

Indicatii:

se utilizează ca adjuvant în: bronşite acute şi cronice, traheobronşite, laringite, astm bronşic, gripă, tuberculoză pulmonară, insuficienţă pancreatică, pancreatită cronică, dischinezii biliare, digestie dificilă, gastrită hiperacidă, ulcer gastric, rău de mişcare, stări de vomă, vărsăturile care apar în sarcină, tumori ale tubului digestiv, anorexie.

Administrare:

-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.

-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.

-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.

Ives Leon Anckaert, Avilomy srl